O carte de sinteza

Sintezele se fac cel mai greu. Asta pentru ca trebuie ca in putine pagini sa se spuna cam tot despre o problema. Dupa ce lucraseram in formula Rosca V, Rosca I, Apostol C si Ivan I. destum de multi ani si scriseseram cateva sute de pagini, zic eu foarte mult lucrate, deci bune, a scie o carte de sinteza nu ni se parea o excentricitate. Asa ca am pornit plini de elan, fara a sti ca de fapt se cam incheia totul. Forte obscure ne pusesera gand rau si se dorea imprastierea noastra pentru a crea camp liber de actiune stagnarii, acea boala nemiloasa care ucide tot ce-i iese in cale.
Asa a aparut in 1981 cartea Bazele programarii calculatoare;lor electronice, de 318 pagini, fiecare dintre noi parcurgand intreg ciclul specific programei analitice pentru tot ce insemna programarea calculatoarelor, cu scris programe, cu rulat programe, cu depanat programe, atat cu studentii, cat si la munca noastra de cercetare pe baza de contract real, cu intreprinderi din industrie, pentru ca pe atunci exista asa ceva. Se vede clar ca introducerea este la obiect, fara divagatii politice cum obisnuiau ceilalti. Structura cartii a fost gandita sa urmareasca cerintele ceor care incep sa programeze si care trebuie sa aiba o imagine de ansamblu, detaliile fiind tot in lucrari scrise de aceiasi autori de-a lungul timpului. Recitind pagini, dupa peste 30 de ani, am avut surpriza ca unele mai sunt de actualitate. ceea ce vreau sa remarc este stilul clar, a la IBM, la obiect, fara inflorituri si mai ales fara ezitari. Experienta si omogenitatea in modul de abordare si-au spus cuvantul, in bine. Iata: